Tampoane functionale

Zilele de sfarsit de saptamana se apropie rapid si nu sunt eu acela care sa va retina prea mult. Am finalizat astazi (cu un test facut din materiale ramase de la alte modele), proiectul meu de tampoane cu
resort. Iata o fotografie cu modelul experimental (merge de minune, chiar mai bine decat tin eu minte
ca functionau tampoanele de la Micro-metakit, nu glumesc, dar este drept ca ale mele inca nu sunt vopsite):

Ca urmare, azi au si fost lansate comenzile pentru diverse parti componente. Puteti sa fiti siguri ca modelele mele viitoare vor avea toate genul acesta de tampoane.
Dar nu toate au mers "ca pe roate azi". Mai exact: rotile pentru LDH70 si cele pentru boghiurile tip H au sosit la cutia postala. Numai ca un lucru era scris pe factura si altul in plicurile cu marfa livrata. Am contactat furnizorul, am trimis inapoi rotile care erau alt model si am primit asigurarea ca rotile corecte au plecat spre mine. Inca doua saptamani de asteptare ...se mai intampla!

Rezervor pacura pentru locomotive seria 150.000

Acesta este micul meu proiect surpriza. Prin bunavointa unui prieten si coleg modelist, am intrat in posesia unor desene si fotografii de detaliu ale unor locomotive seria 150.000 aflate in prezervare. Este vorba de 150.216 (model fabricat la Resita) si 150.1114 (model fabricat in Germania). Ambele locomotive au fost transformate pentru a putea arde si pacura.
Modelul meu de rezervor pentru pacura reproduce in detaliu rezervorul locomovei 150.216, cu o mica exceptie: balustrada pentru mana curenta. Am ales sa fixez aceasta balustrada drept si nu in unghi (asa cum de altfel, este montata si pe rezervorul locomotivei 150.1114) pentru ca altfel ar fi devenit oarecum fragila si usor de indoit. Modelul rezervorului este acesta:

Rezervorul este din alama fotodecupata, rama de montare (in maron) este din bagheta de pin. Acest rezervor poate fi comandat si de dvs. daca va intereseaza modificarea modelului de locomotiva pe care il detineti. Va rog sa aveti in vedere ca rezervorul il pot livra montat si vopsit, dar nu dispun de timpul necesar pentru a-l monta pe modelul dvs. Daca sunteti interesati, va rog sa ma contactati pe e-mail.

LDH 70 - motorizare

Asa cum am promis ieri, va prezint acum solutia de motorizare pe care am ales-o pentru LDH70. Dar mai intai cateva scurte consideratii:
- dupa proiectul locotractorului Sibiu model 1960, am avut impresia ca am la dispozitie spatiul oferit de puntile unui pachebot fata de cel dintr-o lotca de-a lipovenilor. Numai ca aceasta impresie a durat fix pana cand am inceput sa lucrez efectiv la modelul LDH 70. Iar impresia de spatiu a fost repede inlocuita de multe constrangeri.
- despre ce este vorba de fapt? Sunt 3 constrangeri majore in acest model: spatiul intre punctele de ancorare ale boghiurilor este mic (adica locomotiva este scurta), boghiurile sunt plasate de asa maniera incat cu usurinta pot atinge atunci cand se rotesc scarile de acces si, desi pare indestulator, spatiul pe inaltime oferit de model si masurat de la axul rotilor pana la podeaua cabinei este in fapt destul de limitat.

Aceste constrangeri au determinat alegerea unei solutii aparte: fiecare boghiu va fi motorizat independent cu un motor in 5 poli cu volanta, rapoartele de transmisie fiind alese cu atentie pentru a respecta viteza maxima a locomotivei redusa la scara, dar si cuplul maxim in zona vitezei de manevra. Fata de modelul real, distanta dintre osiile boghiului a fost redusa usor (cu 0,9 mm) iar diametrul rotilor este si el redus (cu 0,4 mm). Aceasta pentru a permite locomotivei sa se inscrie si in curbe mai stranse, asa cum sunt de asteptat pe majoritatea dioramelor. Am provazut un unghi de rotatie suficient pentru ca modelul sa se poata inscrie in curbe echivalente Roco R3. Acum, iata imaginile:

Vederea de ansamblu prezinta destul de clar unde apar limitarile despre care vorbeam mai sus. Initial doream sa folosesc un motor central si sa transmit miscarea la boghiuri prin intermediul unor axe cardan. Dar spatiul este atat de redus incat ar fi incaput numai motoare de lungime maxima de 22 mm si asta in conditiile in care nu puteam folosi volante. Asa ca am ales varianta motorizarii independente a fiecarui boghiu. Apoi datorita distantei ceva mai mari dintre osiile boghiului si a diametrului usor mai mare al rotilor la modelul real (nu uitati ca la scara HO avem un bandaj cu mult mai mare decat in realitate), boghiul ar fi lovit in spatele scarilor de acces. De altfel, poate ati observat ca si modelul real are o tesitura a scarii de acces in dreptul treptei situate inspre interior. Acum stiu ca aceasta tesitura permite rotatia boghiului suficient de mult pentru a trece peste macaze sau curbe stranse. Am ales asadar o solutie de compromis, care vizual este absolut minora, dar care imi permite obtinerea performantelor de care vorbeam ceva mai sus. Ultima constrangere tine de utilizarea unui motor destul de plat pentru a se putea strecura sub podeaua cabinei. Evident, imi doresc o cabina mobilata pentru model si nu vreau sa vad motorul (asa cum din pacate este cazul la multe modele HO).

Ca urmare: 2 motoare Mashima MH-1020 prevazute cu volanta (ofera o putere mai mult decat suficienta pentru aceasta locomotiva), demultiplicare cu fulii si curea in primul etaj (modelul va rula silentios) si doua cutii de viteze separate montate fiecare pe cate un ax al boghiului. Intre ele, asa cum este si la modelul real, un ax cardan. Un ax al boghiului este fix, al doilea este oscilant  - de aceea se si face transmisia cu cardan. Toate acestea permit o reproducere interesanta a boghiului real, nu numai estetic dar si functional. 

Aceasta este pe scurt motorizarea pe care am ales-o pentru LDH 70. Este mai complexa si mai scumpa decat imi inchipuiam initial. Dar promite multe avantaje. Comentariile dvs, sunt ca de obicei, binevenite!

Targul de la Nurnberg

Intr-unul din epidsoadele mele favorite din serialul "Fawlty Towers", eroul principal, adica dl. Fawlty se cearta la telefon cu un constructor neserios, care nu si-a respectat termenele. Spune el la un moment dat: "Why haven't you finished the job? Why? ...Ah, the flu ...of course the flu". Eu eram in aceasta poveste, chiar in rolul constructorului irlandez (vedeti, nu mai spun neserios). Dar este adevarat. Gripa! Am capatat un fel de gripa afurisit care mi-a incurcat rau de tot planurile pentru inceputul de an. Si dupa ce gripa in fine a trecut, evident ca s-au adunat intre timp altele. Asa incat abia azi va mai pot da ceva vesti. Pe scurt ele sunt urmatoarele: semnalele Banovici au avansat si sunt aproape de finalizare. Probabil in cursul saptamanii acesteia voi putea sa vi le arat aici pe blog. Din pacate nu am putut folosi aerograful pentru cea mai mare parte a operatiunilor de vopsire, intrucat vaporii emanati ma determinau sa tusesc incontinuu. Inca si azi patesc la fel daca incerc. Asa ca am apelat la pensula nr 00.
In schimb am putut avansa mai mult la proiectul LDH 70 si maine va voi prezenta varianta de motorizare la care m-am oprit. Plus inca un proiect surpriza, care sper sa va placa.

Acum insa as dori sa comentez o stire pe care am citit-o de curand. Anul acesta, organizatorii targului de jucarii de la Nurnberg au decis sa ofere micilor fabricanti posibilitatea de a participa. Cu alte cuvinte,
se pot inchiria spatii mici, la preturi modice si sunt incluse in pret tot felul de facilitati (gen tehnica de calcul, includerea in catalog, timp de prezentare la miniconferinte ...) Toate par bune si frumoase, dar mie mi se pare ca ascund un adevar trist: modelismul feroviar este in suferinta (probabil si alte ramuri ale modelismului si ale industriei de jucarii in egala masura, in fapt tot ceea ce nu este legat de aplicatii pentru smartphone sau tablete). Marii fabricanti de modele feroviare nu o mai duc nici ei prea bine si ceea ce isi doresc organizatorii targului este sa atraga ceea ce pare a fi acum singurul segment dinamic al acestui business: mici fabricanti, artizanii cum sunt ei denumiti in Franta. Ramane insa o intrebare: sunt acestia atrasi de o participare la un targ de anvergura celui de la Nurnberg? Marea lor majoritate nu cauta noi canale de distributie (in fapt probabil nici nu au capacitatea de a livra cantitati insemnate din produsele lor) si se fac cunoscuti prin intermediul internetului. Participarea la un targ ramane oricum o chestiune scumpa: daca ar fi sa socotim numai cheltuielile de transport si de cazare pe perioada targului si tot mi se pare ca multi mici producatori nu isi pot permite.
Ramane de vazut daca am dreptate sau dimpotriva, targul va fi un mare succes. In doar cateva zile vom afla ecourile de dupa acesta editie.